Transportul in comun
O alta bucurie a firii care m-a umplut de cand am patruns in viata agitata a capitalei, este deplasarea cu mijloace de transport in comun. Eu fiind un partizan acerb al mersului pe jos, m-am vazut nevoit sa devin un fidel utilizator al autobuzului si asta nu pentru un sfert de ora sau juma de ceas sau un ceas ci intre doua si trei ceasuri pe zi !! O ora - o ora jumate dus si asisderea la intoarcere. Evident ca nimeni nu ma opreste sa merg pe jos la serviciu inafara distantei imense pe care as avea-o de parcurs.
Acestea fiind spuse, in fiecare dimineata de zi licratoare sau mai putin lucratoare, ma indrept cu emotie si speranta inspre prima statie de autobuz.
Este foarte interesant, si asta imi aminteste de o secventa din Cel mai iubit dintre pamanteni, ca numerle autobuzelor nu se pronunta cu sute zeci unitati cum stiam eu ci pe cifre, asadar autobuzul trei sute trei zeci si unu devine trei trei unu. Daca nu apuci sa vezi ce scrie pe tablia sau afisajul jigarit al masinii si faci greseala sa intrebi con-oraseanul de linga tine - era trei sute trei zeci si unu ? - ai mari sanse sa te izbesti de o tacere lipsita de semnificatii sustinuta de o privire tampa cu clipit nedumerit si un - ce zici ?
Autobuzele sunt foarte grabite si pauzele din statii sunt mult mai scurte decat cele cu care eram obisnuit si, mai mult, nici unul nu va opri sa te lase sau sa te culeaga dintre statii. Imaginea unei babute care nu a mai reusit sa urce si a ramas cu o mana in aer si privirea dusa spre retrovizoarea din dreapta soferului, nu e una rara in Bucuresti.
Odata aburcat in mijlocul de transport, impins si uneori calcat in picioare de cei din spatele tau, daca ai noroc te vei aseza pe un scaun lipicios, pe care cine strie cine a stat cu o ora in urma, daca ai ghinion, te vei spanzura de barele de sustinere si te vei lasa balanganit in ritmul autobuzului / tramvaiului / metroului / trolebuzului dansand acelasi dans cu ceilalti pasageri.
Daca dimineata autobuzul miroase a pasta de dinti, after-shave, deo-spray, parfum de baba si nu rareori a danf de tuica trasa dusca la botul calului in bomba din cartier, ei bine, seara lucrurile se complica din punct de vedere olfactiv. Imi este familiara deja imaginea omului imbracat la costum, cu camasa calcata, cu guler scrobit care acopera elegant cravata care se asorteaza fin cu pantofii si vestonul prin care razbeste un miros de transpiratie elaborata care ma trasneste prin nas direct in moalele capului si de acolo imi intoarce pe dos stomacul ulceros. Multiplicati aceasta senzatie cu o suta si o sa ajungeti la duhoarea care te intampina intr-un autobuz intr-o seara de vara. Uneori in aglomeratie simti exact ce probleme de digestie are cel din spatele tau sau de cand nu a mai fost la stomatolog domnisoara din stanga ta.
Apropos de aglomeratie , imi vine un gand un “incident” cu o doamana intre doua varste, proaspat infipta in spatele meu la ultima statie care, evident, era lipita de mine in proportie de 75%. Dupa o vreme in care m-a tot sagetat cu privirea chioras, a dat in clocot - Baiete ! chiar nu te poti tine pe picioare ? Am ramas tamp. Ea se suise in urma mea si de cateva minute bune imi maltrata posteriorul si tot ea ma acuza acum ca ma sprijin pe ea, era culmea nesimtirii. M-am intors, am privit-o si am intrebat-o cat de sincer am putut- Doamna … credeti ca imi face cea mai mica placere sa ma ating de dumneavoastra ? In mintea mea i-am mai zis ca NU, ba dimpotriva!!! Mosul din fata mea era de alta parere ….
Una peste alta, odata scapat dintr-un astfel de mijloc de transport, mie imi vine sa ma arunc intr-o baie, sa fac un dus, sa ma dezinfectez.
Proaspat mutat in capitala, m-am izbit, printre altele, de un numar mare de oameni agramati. Nu ca pe plaiurile mele moldave se vorbea ca la carte dar … situatia era si este mult mai buna decat în asta zona. Trecand peste dialogurile matinale din mijloacele de transport, dialoguri in care, cel mai adesea, orice verb e folosit la singular, gen “oamenii este”, “oamenii are” si asa mai departe, am fost impresionat, neplacut, de fenomenul “DECAT” cum i-am spus eu. O sumedie de oameni, majoritatea colegilor mei, cu studii superioare finalizate sau in desfasurare, folosesc cuvantul “decat” in fraze afirmative in forma gresita… Zilnic aud formulari de genul: “Am decat una” sau “Fa decat asta” care din punctul meu de vedere suna mai rau decat o cacofonie. Pentru acestia si pentru oricine nu stie o sa scriu aici cateva exemple de utilizare corecta a cuvantului decat:
