bluehipy

“… pe stancile din Bicaz sau in fata calculatorului, in amfiteatrul friguros cu murmur prevestitor de examen sau pe poteca, plina de zapada, care a uitat drumul spre cabana ...”

  Am remarcat la mine, dar s-o fi intampland si la altii, ca uneori, drumul spre o reusita, ma trece printr-un soi de criza de panica cel mai adesea cand am de facut ceva contra cronometru.
  Ma apropii increzator de clipa confruntarii , incep vitejeste si  zdrang ! la un moment-dat ma simt neputincios. Realizez ca nu voi face fata acelei solicitari in timpul impus. Ma resemnez. Si apoi din mijlocul oceanului de liniste si calm in care plutesc incep sa vad solutiile problemei si duc la bun sfarsit ceea ce am de facut.
  Nu e un scenariu norocos, e doar un graf al starilor prin care trec adesea …
  Mi se intampla pe stancile din Bicaz sau in fata calculatorului, in amfiteatrul friguros cu murmur prevestitor de examen sau pe poteca, plina de zapada, care a uitat drumul spre cabana.

 Am primit de curand un banc legat de un tip care moare in timp ce face dragoste cu o femeie si mi-am dat seama ca nu am auzit niciodata ca vreo femeie sa fi facut stop cardiac in timpul actului sexual. Nu acelasi lucru as putea spune despre barbati, care , pare-se, mor pe capete incercand sa-si satisfaca consoartele.

 Sa fie oare din cauza ca doar barbatii pun inima in sex ?

  Muzica a ocupat un loc important in viata mea inca de timpuriu. In casa nu se asculta orice, nu ca s-ar fi ascultat muzica de opera sau opereta, nu , nici pomeneala, dar am avut printre altele norocul, singurul dealtfel, de a nu ma naste intr-o familie cu mari indragitori ai muzicii populare romanesti sau a stilurilot folclorice bizantine ori indiene :))
  Spuneam deci ca in casa se ascultau alde Beatles, Rolling Stones, rock in general dar si chitara clasica, jazz … si iaca asa, subsemnatul ajunse in pragul adolescentei foarte simtitor la subiectele abordate in piesele preferate ale trupelor vremii. Compact a fost poate trupa cea mai ascultata in vremea anilor mei de liceu. Imi amintesc si acum ca aveam obiceiul de a suferi din cauza ca majoritatea pieselor “de dragoste” nu aveau semnificatie pentru mine: nu avusesem parte de o mare iubire, de o despartire crunta, de o gelozie teribila, nu inselasem pe nimeni si nimeni nu ma inselase. Toate acele cantece nu vorbeau despre mine si nu puteam, credeam atunci, sa le simt pe deplin.
  Acum toate cantecele “de dragoste” au un inteles si pentru mine… nu-mi pare rau dar nu e cum mi-am imaginat atunci.

 Deseori mi se intampla ca un miros sa ma trimita cu gandul la un anumit moment din timp. Sunt sigur ca nu mi se intampla doar mie.
 Toate anotimpurile isi anunta sosirea printr-un miros specific. Dintre toate, mirosul toamnei la sfarsitul verii mereu m-a luat prin surprindere.
 Nu cu mult timp in urma autobuzele si troleele s-au reumplut de tineri, elevi - studenti , semn ca a inceput scoala, asa se face ca in una din zile m-am trezit inconjurat si inghesuit de liceeni.   Atunci mi-am amintit ca liceul miroase a guma de mestecat, de menta .

  Ne boteaza imediat ce ne nastem si ne initiaza in “tainele bisericii”. Mai apoi iti vor zice ca tocmai in aceea sta credinta, in a crede ca un dumnezeu exista si ca fiul lui a facut si a dres pentru noi pacatosii… Ma intreb daca un dumnezeu care se tine atat de ascuns le-ar ingadui sa-si imprastie bisericile ca ciupercile prin lumea asta, dand in vileag, ceea ce el vrea ca fiecare din noi sa descopere inidividual?
 Ce inseamna “liberul arbitru” intr-o societate in care religia ti-e data la nastere si vei fi educat in spiritul ei mult timp inainte ca ratiunea sau sufletul sa apuce sa se trezeasca si sa-ti dicteze altfel?